A accepta ideea ca cineva este epuizat este contrar unei expresii macho foarte populare ”ce nu te omoara, te intareste”. Ca sa fim sinceri, faptul ca suntem stresati sau epuizati ii poate face pe altii sa se indoiasca de capacitatile noastre. Cati dintre noi nu ar fi sensibili la asa o amenintare pentru eu-l nostru?
Am scris acest text cu scopul de a intelege mai bine in ce fel solicitarile specifice meseriei sau vietii de zi cu zi pot influenta atat performanta cat si relatiile cu ceilalti. Pentru cei sceptici in privinta existentei stresului sau a Sindromului de epuizare dati-mi voie sa incep cu doua scenarii ilustrative prezentate de Dr. Adrian Taylor in cartea Sport Psychology (Anglia, 1991)
“Scenariul 1
Jane a fost o inotatoare de success in perioada adolescentei. A inceput sa castige concursuri locale la varsta de 10 ani. Motivata de aceste reusite si de entuziasmul crescut al parintilor, antrenorilor si altora din jurul ei, o parte din ce in ce mai mare din timpul ei a fost dedicata inotului. Fiecare competitie era ceva foarte asteptat si apoi trait cu un sentiment de implinire. La varsta de 13 ani Jane era mai hotarata ca niciodata.
Cu toate acestea, orele multe petrecute in bazin, necesare pentru a-si mentine forma sportiva la un nivel competitiv au devenit plicticoase, mai ales pentru ca unii colegi de scoala incepeau sa petreaca mai mult timp facand alte lucruri. Invatatul pentru scoala a inceput deasemenea sa concureze pentru o parte din timpul ei, dar cumva a continuat programul de doua antrenamente zilnice acumuland saptamanal 20 de ore petrecute in bazin. Parintii ei au inceput sa sesizeze o schimbare in felul in care Jane se bucura de succesul ei, in mod special dupa ce castigase o medalie de aur la o competitie regionala pentru copii sub 16 ani la proba de 50 metri bras. Era ca si cum ea ar fi devenit automatizata si facea miscarile cu putina placere sau emotie.
In anul urmator in loc sa continue cu rezultatele bune, o serie de rezultate slabe au evidentiat o problema. Ea s-a antrenat din greu pentru antrenorul ei si pentru a-si indeplini obiectivul, o medalie la Nationale, dar parea ca a pierdut ceva in tot acest timp. La marginea piscinei, in loc sa-si incurajeze colegele in mod entuziast, ea a devenit retrasa. Fiind de multe ori obosita, si cu dificultati de concentrare, au avut de suferit si rezultatele ei scolare. Dupa cateva saptamani cu dureri de gat si raceala Jane a ajuns la doctor, care a pus diagnosticul de mononucleoza ( denumita “boala sarutului” in America de Nord) chiar inaintea Campionatelor Nationale,
Dupa o perioada de 6 saptamani de pauza, departe de antrenamente, Jane a realizat ca dragostea ei pt inot a disparut. Ea asocia bazinul de inot cu antrenamentele grele si cu un spatiu impersonal unde ai prea putin timp sa te bucuri de compania celorlalti. Chiar daca a tinut legatura cu unele persoane din club si si-a revenit complet in urma bolii, dupa doi ani Jane inca nu mai trecuse niciodata pe la bazin.
SCENARIUL 2
Geoff a lucrat ca profesor la o scoala mare timp de 15 ani. La scurt timp dupa ce a inceput munca la scoala, interesul sau natural pentru fotbalul american a fost puternic stimulat. El a primit atatea responsabilitati incat fiecare moment al zilei, pentru el era impartit astfel: pranzul il manca in timp de echipa de fotbal american a scolii se echipa pentru antrenament sau cand supraveghea copii la locul de joaca. Dupa orele de scoala era vazut de obicei antrenand sau arbitrand vreuna din echipele scolii.
Dupa o acidentare Geoff a preluat rolul de antrenor secund si acum era antrenorul unei echipe locale semiprofesioniste. Se antrenau de trei ori pe saptamana dimineata si jucau in fiecare sambata, timp de10 luni pe an, uneori fiind nevoiti sa calatoreasca cate trei ore pentru meciurile din deplasare. Duminica avea de antrenat o echipa regionala de juniori, o responsabilitate adaugata listei sale lungi de sedinte ale diferitelor comisii la care Geoff trebuia sa participe. In timpul sarbatorilor scolare Geoff era pionul principal pentru organizarea campionatelor de fotbal american pentru copii de 12-16 ani. Cinstit vorbind puteai spune ca viata lui se invarte in jurul acestui sport.
In ultima perioada cei din jurul lui Geoff au observat o schimbare in caracterul de regula relaxat, cald si increzator al acestuia. Geoff nu constientiza nimic. Ca perfectionist el a avut intotdeauna asteptari mari de la cei pe care ii antrena si de regula entuziasmul sau chiar dadea rezultate. Cu cinci ani in urma au avut loc niste schimbari care l-au lasat pe Geoff cu sentimentul ca eforturile sale nu sunt suficient apreciate.
Cu mai putin entuziasm pentru echipele scolii Geoff si-a pierdut interesul si pentru copii si a devenit mai detasat. Un antrenor, in trecut plin de aprecieri si incurajari, incet-incet a devenit cinic si negativ la adresa jucatorilor sai. El se exprima mai mult critic si observa tot mai putine elemente pozitive. Un stil de antrenare autocrat s-a raspandit in randul echipei de seniori si in schimb Geoff a obtinut mai putin respect si rezultate slabe. El a devenit din ce in ce mai iritabil si in momentele tensionate el contesta arbitrajul, adversarii, spectatorii si uneori chiar proprii jucatori.
In primii sai ani de antrenorat Geoff participa la seminarii de pregatire ale antrenorilor si citea mult despre toate aspectele jocului. Acum parea refractar la ideile noi si a invatat putine din ultimii cinci ani. In schimb, parea ca trece prin acelasi an de cinci ori, repetand greseli ca antrenor si nereusind sa evite conflictele inutile cu altii.
Astfel de exemple sunt frecvente in cercurile sportive. Ele par a fi foarte diferite si totusi in multe privinte exista o similaritate in felul in care sportul a inghitit doi oameni foarte dedicati meseriei. La oamenii care sufera de epuizare este foarte intalnit faptul ca nu constientizeaza ca s-au schimbat in vreun fel, iar acest lucru ingreuneaza orice intentie de a repara ceva.
Ce este pana la urma sindromul de epuizare?
De obicei cercetarile sunt indreptate asupra meseriilor care implica munca cu alti oameni, ca invatamantul, asistenta medicala, politia, etc. In acest context sindromul de epuizare poate fi etichetat cel mai corect ca sindrom de epuizare psihica, unde o persoana devine epuizata emotional datorita efortului constant de ingrijire si atentie pentru altii. Sindromul de epuizare poate deasemenea afecta antrenorii, profesorii de educatie fizica, arbitrii, fizioterapeutii si altii care sunt foarte dedicati rolului lor, atat ca amatori cat si ca profesionisti. Foarte multi sportivi pot trai epuizarea psihica cand sunt supusi unei presiuni intense pe o perioada lunga de timp. Rata destul de mare de abandon in randul juniorilor cu foarte mare potential, si lipsa din ce in ce mai acuta a arbitrilor din sporturile de echipa care implica deplasari rapide pot sugera ca sportul presupune si existenta unui sindrom de epuizare fizica.
Epuizarea a fost definita ca o pierderea progresiva a idealismului, energiei si scopului (sensului). Pierderea energiei fizice si emotionale poate fi insotita de atitudini negative si de parerea ca indeplinesti tot mai putine lucruri. In etapele mai tarzii ale epuizarii de obicei apare o scadere a interesului care poate duce chiar la retragerea sau abandonarea activitatii. Desigur, nu toata lumea abandoneaza sportul din cauza sindromului de epuizare. Oricum, cand sportivi precum Jane ajung sa aiba o repulsie fata de activitati care candva erau o sursa profunda de satisfactie personala, acest lucru devine grav.
Au fost identificati doi factori ai sindromului de epuizare. Primul este cel psihic.
Epuizarea psihica
Intrebarile din Exercitiul 29 va vor ajuta sa intelgeti mai profound natura acestui tip de sindrom de epuizare. In ultimele 6 luni cat de des ati simtit sentimentele descrise in fiecare afirmatie. Completati rolul (meseria) dumneavostra (de exemplu, jucator, antrenor, arbitru, etc.) in spatiul alocat. Completati Exercitiul 29.
Exercitiul 29
FOARTE DES DES UNEORI RAR NICIODATA
4 3 2 1 0
EPUIZARE MENTALA (EM)
1.Ma simt atras mai putin sa planific si sa ma gandesc la ce fac decat atunci cand am inceput ca…………..
Sunt atat de obosit emotional dupa o zi de munca / un concurs incat nu-mi amintesc prea mult despre el.
Ma simt obosit mental inainte de a incepe ziua /un antrenament.
Consider micile probleme mai frustrante decat le consideram mai demult.
SCORUL EM: ______
DEPERSONALIZARE (DE)
Ma surprind comportandu-ma cu ceilalti intr-un mod impersonal cu mai putina sensibilitate si mai multa duritate fata de ei.
Cand lucrurile merg rau, sunt mai putin tolerant in calitate de……………… si am tendinta sa dau vina pe ceilalti mai mult decat obisnuiam inainte.
Simt uneori ca sunt acuzat pentru greselile si ratarile altora, in calitate de……………….
In calitate de……………………. nu mai sunt preocupat de realizarile personale ale altora atat de mult cat eram in trecut.
SCORUL DE: ______
IMPLINIRE PERSONALA (IP)
In calitate de ……………………. nu simt ca realizez atat de mult pe cat obisnuiam.
Cand am inceput activitatea de…………………. simteam ca pot avea un impact mai puternic decat simt ca am acum.
Nu simt ca am nevoie sa realizez atat de multe acum, fata de perioada cand am inceput sa lucrez ca …………………
In calitate de……………………. nu mi se pare ca primesc de la cei din jurul meu acelasi respect pe care il aveam tot timpul.
SCORUL IP: ______
SCORUL TOTAL PENTRU SINDROMUL DE EPUIZARE: ______
Un scor total al sindromului de epuizare de 20 sugereaza ca nu v-ati pierdut satisfactia personala datorita implicarii, sunteti plin de energie si entuziasm pentru sportul in care activati si mentineti o relatie excelenta cu ceilalti. Scoruri totale intre 20 -35 pot arata ca sunteti in etapele de inceput sau de mijloc ale sindromului de epuizare. Un scor total al sindromului de epuizare de peste 35 sugereaza ca ar trebui sa analizati in mod serios implicarea dumneavoastra in sport si cum puteti reveni intr-o pozitie care candva era mai putin solicitanta si/sau oferea mai multe recompense evidente.
Acum intoarceti-va si analizati care dintre aspectele sindromului de epuizare au scorul cel mai mare. Un scor de 10 sau mai mult la oricare dintre cele trei componente (ME, DE, IP) are nevoie de atentie speciala.
Un scor mare al ME sugereaza ca v-ati pierdut controlul. Sunteti atat de obosit emotional incat in loc sa planificati cu grija obiectivele, lucrurile pur si simplu se intampla intr-un mod automat. Este dificil sa inveti din experienta in acest caz, deoarece poti rata ceea ce se intampla cu adevarat, sau sunteti concentrati doar pe aspectele specifice ale unei probleme: nu puteti vedea padurea din cauza copacilor. Supraantrenamentul este un exemplu bun, in care, dupa cum ati vazut in cazul lui Jane mai devreme, poate fi dificil sa realizezi cat de utila poate fi o pauza. Oamenii din aceasta categorie de obicei nu pot spune “Nu”, si se pot simti inconfortabil daca sunt observati ca incetinesc ritmul. Epuizarea mentala poate afecta deasemnea felul in care noi interactionam.
Un scor mare al DE sugereaza ca v-ati schimbat felul in care va intelegeati cu ceilalti. Dezvoltarea unor atitudini negative si a cinismului este un mod incenstient de a te detasa dintr-o relatie. In timp ce unele personae pot deveni retrase si de cele mai multe ori tacute in situatii de natura sociala, altele pot deveni foarte usor irascibile si furioase. In cazul meseriei de antrenor, care necesita un interes puternic si intelegerea fiecarui jucator, efectul aparitiei sentimentelor de DE pot genera inhibare in mod special, dupa cum am vazut in cazul lui Geoff. De multe ori se dezvolta un stil de antrenare autocrat care presupune relatii personale de slaba calitate si neincredere intre antrenor si sportiv. De obicei energia mentala este necasara pentru a dezvolta si mentine relatii pozitive cu ceilalti. De aceea se intampla frecvent ca sentimentele de depersonalizare sa coincida cu oboseala mentala sau epuizarea.
Un scor mare al IP sugereaza ca desi sunteti inca implicat in activitatea sportiva, rasplata dumneavoastra personala nu pare a fi atat de mare pe cat era altadata. Esti implicat pana peste cap, cum parea sa fie Geoff la inceputul actvitatii sale? Din nou asta poate datorata neputintei de a spune “Nu”. Un alt exemplu se refera la scaderea numarului de arbitrii sau oficiali. Cei implicati tind sa faca din ce in ce mai mult, de cele mai multe ori rezultand un sentiment de insatisfactie personala. Cu toate ca rezultatele bune continua sa apara putem sa le atribuim norocului, altor persone din echipa noastra sau evolutiei slabe a echipei adverse.
Desigur este destul de normal sa realizam mai putin pe masura ce devenim mai priceputi la ceva. Facand referire la Legea Diminuarii Beneficiilor in care auto-perfectionarea unei anumite deprinderi motrice cum ar fi aruncarea la cos in baschet sau coborarea cu o canoe pe un rau sunt mai evidente in etapele de inceput ale invatarii dar apoi ele scad odata cu atingerea unui nivel de performanta mai ridicat. Ca sa ne raportam la exemplul nostru de mai devreme, Jane ajunsese sa depuna un efort mai mare ca niciodata, pe masura ce devenea mai buna in natatie, dar simtea ca rasplata era din ce in ce mai mica.
Daca un sportiv nu reuseste sa depaseasca frustrarea generata de aceasta aparenta lipsa de evolutie, pot aparea sentimente legate de scaderea implinirii de sine. Stabilirea de obiective clare, care sa ne pregateasca pentru asteptarea unor performante realiste, este una din metodele de a inlatura aceste frustrari.
Evident ca vor fi diferente intre modurile in care fiecare om simte fata de ceea ce face. Important este felul in care sentimentele tale s-au schimbat si multe din afirmatiile chestionarului reflecta acest lucru. Daca ai completa acest chestionar peste cativa ani, sentimentele tale legate de implicarea ta pot ramane la fel sau se pot schimba. Constientizarea schimbarilor care iau o directie negativa, dupa cum vom vedea mai departe, este un punct de plecare ideal in lupta cu dezvoltarea si simptomele epuizarii.
Exist multe alte simptome psihice care pot aparea, dar care nu au legatura cu sindromul de epuizare. De exemplu sportivii pot trece prin stari precum lipsa motivatiei, depresie, anxietate crescuta, iritabilitate si pierderea concentrarii. Deoarece epuizarea apare in urma unor prioade lungi de stres, acestea dar si alte simptome care sunt des asociate cu stresul, pot deveni evidente.
Epuizarea fizica
Fara indoiala epuizarea fizica si psihica au legatura una cu alta, dar inca nu este clar in ce fel. Epuizarea fizica influenteaza in mod evident felul in care ne raportam la noi insine si la ceilalti. Starea noastra emotionala are de asemnea un efect considerabil asupra felului in care ne simtim din punct de vedere fizic.
Sindromul de epuizare implica si o parte fizica. Cercetarile privind sindromul de oboseala cronica au ajuns in centrul atentiei ca urmare a “caderilor” recente survenite in randul sportivilor de mare performanta. Iesirea dezamagitoare a a lui Sebastian Coe din cadrul Jocurilor Commonwealth-ului din 1990 si retragerea lui Steve Ovett de la Jocurile Olimpice din 1984, organizate in Los Angeles sunt exemple binecunoscute. In ciuda monitorizarii atente a evolutiei in antrenamente, sportivii au trecut prin infectii virale asociate cu inhibarea sistemului imunitar si o mai mare probabilitate de imbolnavire. Epuizarea fizica nu poate fi explicata in mod simplu printr-un platou, ca si in cazul plafonarii, ci mai degraba printr-un declin prea lung al performantei sub nivelul anticipat, care se baza pe realizarile si antrenamentele trecute. (text si foto – fitbc.ro)
(de Nick Angelescu)
Editorialistul Nicolae (Nick) Angelescu este life coach, consultant în performanța sportivă, fiind coaching pentru sporturi de echipă (fotbal, baschet,etc) şi sporturi individuale (tenis, judo, BJJ, tenis de masă, etc): “Am petrecut o viata in lumea sportului si am acumulat extrem de multa experienta pe care sunt nerabdator sa o impart cu voi ;). Informatiile din domeniul cercetarii stiintifice, cunostintele acumulate in perioada in care am activat ca antrenor de baschet si experientele adunate in turneele internationale de tenis in calitate de preparator fizic si motivational coach le-am sintetizat in aplicatii scurte dar foarte eficiente cu care ne vom distra in WELLNESS CAMP.
Studii: licentiat in EFS la ANEFS Bucuresti, Doctor in Educatie Fizica si Sport, cu un Master in Sport, Turism si Loisir. Specialist in activitatea de Coaching – acreditare ANC, si Trainer – acreditare ANC. Mi-am inceput cariera la Institutul National de Cercetare pentru Sport (www.sportscience.ro) din Bucuresti unde am avut sansa sa lucrez cu sportivi de mare performanta (loturi nationale si olimpice).
In domeniul organizarii de activitati sportive am trecut de la tabere pentru copii (sports summer camps -Anapollis, USA) in 2002, 2003 la tabere si excursii organizate pentru clienti privati si/sau companii (www.evadeazacunoi.ro) pana la taberele de tenis coordonate de Victor Hanescu (www.trainlikeapro.ro) in 2016″.
