Fețele medaliei tenisului românesc

Aproape toți românii se mândresc (nu-mi place deloc expresia asta, dar o reproduc!) cu fața strălucitoare a medaliei tenisului de la noi. Față a medaliei pe care sunt inscripționate performanțele Simonei, Monicăi sau Irinei. Și ale celorlalți tricolori care au obținut rezultate internaționale. Sau alte lucruri frumoase care se fac în sportul alb. Că se mai fac și pe la noi.

Dar ce se află oare pe cealaltă față a medaliei? Din păcate, se găsesc lucruri tare urâte. Meciuri trucate, copii care au ca obiectiv să ajungă să trântească meciuri la pariuri, lăcomie, dopaj, părinți agresivi, neimplicare a instituțiilor abillitate, lipsă aproape totală de strategie și viziune și multă gâlceavă. Nu este singular cazul părintelui român care a intrat pe teren să-și bată copilul la un turneu în străinătate, după care a fost arestat și trimis înapoi în țară. Apoi, au fost concursuri de copii în care părinții s-au bătut între ei, ajungând să vină la meciuri însoțiți de body-guarzi. Pentru protecție și intimidare, cică. La Brăila s-a înregistrat un caz tulburător în care niște părinți au asmuțit un câine împotriva unui copil aflat pe teren. Ba avem până și un reprezentant al sponsorilor mușcat de patrupede. Sau ce să mai zicem de situația de dopaj despre care se vorbește pe lângă malul Dunării. Iar, din nefericire lista nu se oprește aici.

Acum a ieșit la iveală cazul lui Alexandru-Daniel Carpen, care  a fost suspendat pe viață după ce a recunoscut că a trucat un meci. Dar este oare un caz singular în mafia pariurilor din România? Nu prea cred. Cunosc jucători care deja de pe la 15 ani au ca obiectiv doar să ajungă să joace la turnee ce sunt cotate la pariuri. La care “să se rezolve cu banu”. Și nu sunt puțini. Se tot vorbește de un turneu ITF organizat prin nordul țării, unde mafia pariurilor sârbească ar fi spălat vreo 2 milioane de euro. În care ar fi implicați și niște oficiali români. Oricum, anchetele efectuate de Unitatea pentru Integritatea Tenisului legate de tenisul românesc nu cred că se vor opri aici.

Analizând cele două fețe total diferite ale medaliei, oare mai putem spune că tenisul este un sport alb în România?!

(de Romeo Chiriac)