Drumul de la măcelarie la părinți care se bat în fața copiilor

(de Romeo Chiriac)

“Din 22 de copii pe care îi alegeam la fiecare început de sezon, ne propuneam ca măcar 18 să fie luaţi «pe bune», iar ceilalţi 4 să aibă taţi ce lucrează pe la «măcelarie». Ca să ne iasă şi nouă de o «friptură» ceva. Însă, mai mereu se întâmpla taman invers, luam 4 pe valoare şi restul pe pile”, mi-a povestit președintele unui club, de practicile din fotbal de dinainte de 1989. Ori pornind de la aceste “metode” de selecţie moștenite, la care s-au adăugat “lista de cumulări” de după Revoluție s-a ajuns la eșecul copiilor fotbaliști din ziua de azi. Care, în majoritatea lor, nu au nici mentalitate de învingători, nici educație sportivă. Nu trebuie omisă nici particularitatea specifică unor români, anume vocația eșecului, cu care sunt “injectați” de mici sportivii. Această atitudine păguboasă a copiilor e dată în general de instructorii-antrenori, care nu știu să le inducă micilor sportivi dorința de autodepășire și de performanță și le distrug aproape de tot bucuria jocului. Având în vedere lipsa unor repere pozitive pentru copii, dacă se mai adaugă și nepriceperea părinților, eșecul copiilor este asigurat. Am mai scris despre fenomenul “instafame”, dat de obstinația adulților de a ajunge faimoși pe Facebook, prin postarea de imagini cu acțiunile copiilor. Care e urmat de sevrajul în care intră în goana dupa like-uri și comentarii, iar într-o ultimă fază generează dispute fizice între adulți. Cazul înregistrat recent pe o arenă din Capitală vine în întâmpinarea celor scrise. Când 20 de indivizi, părinţii copiilor care jucau fotbal, atât bărbaţi, cât şi femei, s-au bătut între ei. La asta se mai poate adauga lipsa educației și frustările părinților. Dar oare toate cele enumerate pot să justifice criza care a adus nişte oameni în toată firea în situaţia de a se călca în picioare în faţa propriilor copii?