Copiii decreţeilor, botezaţi în gazele manipulării

(de Romeo Chiriac)

La câţiva ani după Revoluţie, Revista “22” a consemnat despre povestea mea într-un material intitulat “Decreţelul”.  “Înainte de a-l naşte, maică-sa şi-a întrerupt câteva sarcini. Cu un fus de lemn, după cum putea şi cum o învăţaseră altele”, se precizează în articolul despre venirea mea pe lume în epoca ceauşistă.

Necorespunzând clişeelor vremii am dat din belsug de “mâncare” turnătorilor, în special în facultate. Ca apoi, tot din cauza delaţiunilor susţinute de sistem, să atrag numeroase alte pedepse idioate, în armata de la TR.

“A dat la o facultate tehnică sa scape de armata de un an şi şase luni şi a unui motiv fantezist, specificul secţiei (căi ferate) avea legatura cu echipa favorită (Rapid)”, se precizezază în “Decreţelul”.

“Vine perioada de confuzie – Revoluţie, mineriade – participând activ la toate, cu o mică speranţă de dreptate în suflet. În consecinţă, devine liderul actiunilor studenţesti antiturnători: pichete la uşa facultăţii în care se selectau profesorii lingăi, organizarea de mitinguri în urma cărora se va demite întâi decanul, apoi rectorul. Refuză oferta decanului de înăbuşire a primului miting. Neştiind că va plăti din plin pentru asta până la terminarea facultăţii. Bine, chiar daca ar fi ştiut, tot ar fi refuzat-o!”.

Nu e nevoie sa fii un specialist în psihologia maselor, ca să vezi cum ultraşii galeriilor sunt manipulaţi şi folosiţit doar să fie scoşi tot timpul ţapi ispăşitori ai violenţelor protestelor. Legat de experienţele din tribune, nu uit de primul contact cu gazele lacrimogene, care l-am avut pe stadionul din Râmnicu Vâlcea, când aveam 14 ani. Apoi, la un meci cu Steaua, cum puteam fi printre cei săltaţi de Securitate, după ce am scandat în tribune “Ceauşescu, fii boier/ Fă şi tu ca Honecker”. Cel mai cumplit a fost la meciul cu Universitatea Craiova de la Piteşti din Cupă, când, după sloganurile anti Iliescu a urmat un adevărat măcel. Ca ziarist, am călătorit în trenul galeriei Rapidului (alături de colegul de breaslă, Mamedu), la meciul cu Austria Viena din Intertoto, când am fost atacaţi de rackeţi în halta de la Keleti. După titlul articolului de atunci “Hoţul păgubit”, nu e greu să deduceţi ce s-a întâmplat apoi cu rackeţii unguri, care nu au ştiut pe cine au încearcat să jefuiască.

Am trăit numeroase alte experienţe, mai ales în vremea “Golaniadei” de la Universitate sau în căminele studenţeşti din Lacul Tei. Care am sperat că mă vor ajuta să supravieţuiesc, nu doar la Revoluţie şi la mineriade, ci şi în viaţă. Ca să pot respira cât de cât printre “gazele” manipulării acestei societăţi strâmbe şi alienate. Ale acestor vremuri tulburi, care ne sunt sunt date să le trăim. Dar cred că m-am înşelat.

Apoi, toată experienţa cumulată şi energia am încercat să o canalizez către pui. Întâi prin scris, apoi prin diverse programe. În speranţa ca măcar ei să aibă parte de mai puţină suferinţă şi manipulare.

Dar nici vorbă de aşa ceva, după ce vineri seara şi copiii noştri au primit botezul gazelor şi al violenţei absurde. Acum nu ştiu ce e mai nociv pentru copii, de ar fi să alegi între gazele şi violenţa de acum câteva zile sau tot acest program sistematic de manipulare şi imbecilizare cu care sunt bombardaţi încă de când s-au născut. Începând de la un sistem de învăţământ defect, la tehnologie digitală, stres sau alte tehnici de manipulare.

Ne lăsăm conduși de o şleahtă de hoţi nevertebraţi, nu doar în acest regim, ci de zeci de ani buni încoace. Şi, ce este cel mai grav, suntem perfect conștienți de asta. De am ajuns poporul visat pentru orice conducător totalitarist. Cel mai uşor de manipulat.

Ori asta nu face decât să se repete istoria. Acum pe pielea copiilor noştri!